Miorița, SRI-ul arhetipal al Neamului

Sub zodia oii turnătoare

Sub Zodia Oii Turnătoare

Nu contenesc a ma mira de fiecare dată când observ cu câtă stupidă mândrie, cu cât imbecil orgoliu naționalist se grăbesc concetățenii mei să identifice balada populară “Miorița” cu “unul dintre miturile fundamentale ale poporului nostru”. Se vorbeşte despre “plaiuri mioritice” în accepţiuni apreciative, iar respectivul animal domestic atât de iubit de ciobanul din baladă capătă dimensiuni arhetipale în conştientul și subconştientul colectiv al Neamului. Mioriţa şi-a câștigat, pe drept, spunem noi, un binemeritat loc în blazonul românesc.

Nu vreau să neg această dimensiune arhetipală. Ea există… din păcate ! Dar nu am nici inconștienţa de a considera acest lucru o binecuvântare, când el este, în mod evident un blestem.

Fiecare națiune sau etnie are arhetipurile sale, simbolurile sale sacre, adânc încrustate în spiritul neamului.

Vulturi, lei, lupi (precum dacii), urși… Totemuri reprezentând caracteristici reale sau ideale ale respectivelor comunități: forță, înțelepciune, determinare, îndrăzneală, neînfricare….

Cu oricâtă bunăvoință ai privi-o , oaia nu are nici șiretenia vulpii, nici semeția vulturului, nu inspiră teamă precum lupul, nici respect precum maiestuosul leu. E doar… o oaie. Un animal mai degrabă stupid, bun de tuns, de muls și de mânat în turmă. Despre o femeie foarte redusă intelectual se spune că e “proastă ca oaia”. Demnă de remarcat și simbolistica creștină a “mioarelor”, a “turmei”, a “păstorului”, căci – nu-i aşa ? – romanii s-au născut creştini… Dar oaia noastră arhetipală nu e doar proastă…E şi delatoare !

Să ne amintim… Așadar, dintre cei trei ciobani din baladă , unul (cel moldovean) află de la oaia sa credincioasă (un fel de SRI personal…) că ceilalți doi vor să-l lichideze deoarece e “mai ortoman ş’are oi mai multe, mîndre şi cornute, şi cai învățați şi cîni mai bărbaţi”!.. Dar, deși beneficiază de serviciile securistice ale turnătoarei îmblănite, moldoveanul își „acceptă cu bărbăție soarta” așa cum atât de idiot sună explicația din manuale a lașității și fatalismului sau... Probabil că, dacă în acest punct al „mitului fundamental românesc”, ciobanul ar fi pus mana pe bâtă și le-ar fi crăpat capul conspiratorilor, cu totul altfel ar fi arătat destinul naţiei noastre... Ciobanul nostru arhetipal, însă, a preferat să se îngrijească de aranjamentele propriei sale înmormântări, fără să își mai bată capul cu scenarii alternative....

Adoptând, mimetic, comportamentul specific oii (arhetipale...?), s-a dus „precum mielu’ la taiere. ”

Nu e o interpretare foarte flatantă pentru romani a „mitului fundamental”, nu-i așa?

Ce destin penibil – să te lepezi de lup, pentru a adopta stindardul oii !