Un selfie pe stradă

A vrut dovada că m-a întâlnit

Acum câțiva ani…Mă plimbam, nimic spectaculos. Din față, apare un tip înalt, cam crispat, dar cu o sclipire în ochi de parcă tocmai câștigase la loz în plic. Se oprește, respiră adânc și-mi zice cu vocea tremurată a unuia care-și face curaj:

— „Domnule Mitea, sunt un mare fan. Aș vrea, dacă se poate, un selfie. Ca să-l arăt familiei, prietenilor și câtorva colegi din lume. Să știe că eu v-am cunoscut personal.”

Am dat din cap: „Sigur, de ce nu.” Scoate telefonul, îl ține un pic strâmb, îl reglează, apoi ne pozăm. Zâmbește satisfăcut, își mulțumește singur pentru reușită, îmi mulțumește și mie din reflex, după care își vede de drum.

Eu mi-am continuat plimbarea. Atât. Un fan fericit că are dovada că a dat peste mine întâmplător pe stradă.