Zuckerberg, scribul Kremlinului digital
Cenzura nu mai vine pe tanc, ci cu badge albastru și servere în cloud.
Fascismul e „normă de comunitate”, antifascismul e interzis. Algoritmul face munca murdară a Kremlinului.
Bre, trăim într-o farsă digitală scrisă de Kafka după ce-a băut rachiu cu Stalin. Eu, unul, am fost interzis pe Facebook pentru că am promovat un articol antifascist de pe Substack – „De la execuție la doliu național. Povestea unei Germanii imaginare unde istoria nu se repetă, dar rimează ironic”. Antifascist, repet. Nu pro-hitlerist, nu „echidistant”. Antifascist. Rezultatul? Un exil forțat din „marea piață digitală” pe termen lung, de parcă am tras cu tunul în normele comunității și le-am spart vitrina.
În același timp, am raportat un cont care se numea pe față „Fascistul”, care scuipa ideologie brună la modul direct, și am primit răspunsul mecanic: „Nu încalcă standardele”. Fascismul e, deci, compatibil cu comunitatea, dar antifascismul e pericol public. Asta e ordinea „morală” pe care o promovează marele algoritm american: adevărul, dat jos cu cenzura, iar mizeria totalitară, ridicată la rang de libertate de expresie.
Și nu-i doar cazul meu. Grupul anti-suveranist pe care l-am înființat – o platformă cu 6000 de oameni care se opun propagandei putiniste și pseudo-patriotarde – e acum cu securea deasupra capului. Știi de ce? Pentru că un moderator a admis distribuirea unui articol al lui Paul Palencsar în care se spunea limpede: „Trebuie să curățăm instituțiile statului român de javrele Rusiei”. Atât. O constatare de bun simț într-o țară aflată în plin război hibrid cu Federația Rusă, unde agenții de influență se plimbă nestingheriți prin birouri publice și studiouri TV. Ei bine, exact asta e considerată „instigare” de Facebook. Nu faptul că trollii suveraniști cer spânzurări, decapitări, jupuiri în piața publică, arderea de vii a opozanților. Nu propaganda directă a Moscovei. Ci chemarea la igienă instituțională.


În logica algoritmului, dacă spui că Rusia ne otrăvește spațiul public, tu ești vinovat că tulburi liniștea. Dacă scrii antifascist, tu ești extremist. Dacă raportezi conturi fasciste, tu ești „prea sensibil”. În schimb, fascismul, propaganda rusă și “suveranismul” mioritic sunt doar opinii valide, „parte a conversației”. Asta nu mai e dublu standard, e complicitate pe față.
Și uite-l pe Mark Zuckerberg, la dreapta lui Trump, la masa mahărilor tech, zâmbind ca un copil prins cu mâna în borcanul cu miere. O imagine cât un editorial: platformele care au crescut sub pretextul libertății de exprimare devin acum câini de pază ai celui mai murdar tip de propagandă. Cenzura nu vine pe tanc, vine cu badge albastru.
Nu-s conspiraționist, dar îți vine să te întrebi: când un cont numit „Fascistul” e acceptabil, dar un text antifascist e penalizat, cine face jocurile? Cine are interes să reducă la tăcere vocile care denunță războiul hibrid purtat de Rusia asupra României și a Europei? Când trollii putiniști și propagandiștii locali urlă nestingheriți, iar tu ești redus la tăcere pentru că le pui oglinda în față, e clar că nu mai e vorba doar de „reguli neutre”.
Pe frontul ăsta, Zuckerberg nu mai e doar geek-ul de Harvard, ci scribul de serviciu la noul Reich digital. Îi ține umbrela lui Trump, dar umbrela aia picură deja gaz rusesc, manipulare, intoxicare. Iar noi, cei care am ieșit în stradă sub gloanțe în ’89,, care am stat în Piața Universității, care am văzut mineriada pe viu, suntem aruncați în colțul digital ca niște deranjanți.
Ei bine, nu. Nu mă înveți tu, Mark, ce înseamnă „normele comunității”. Eu am văzut comunități adevărate, în stradă, cu oameni și gloanțe. Tu ai un algoritm care calcă-n picioare democrația și o vinde pe acțiuni.
Și, ca să fie limpede: fascismul – cu conturi oficiale și cu nume asumate – e acceptabil pentru Facebook. Antifascismul – cu argumente, cu texte, cu memorie – e interzis. Grupurile care luptă împotriva propagandei rusești sunt amenințate cu desființarea, iar cei care dau voce acestui pericol sunt scoși în afara legii digitale.
Zuckerberg, dacă tot stai lângă Trump și vă faceți selfie-uri cu dictatura, ia-ți „normele comunității” și bagă-le unde nu bate soarele. Noi, aici, pe Front, o să continuăm să scriem. Cu ironie, cu sarcasm, cu sânge în taste. Și da, cu antifascism – chiar și atunci când algoritmul urlă că asta „încalcă regulile”
Pe Front nu cedăm algoritmului. Abonează-te la Jurnal de A-Front ca să primești direct în inbox texte necenzurate, pamflete antifasciste și cuvântului cu care luptăm împotriva propagandei. Aici încă putem vorbi liber




Asa este. Si membrii activi din Grupul Ai de noi cunosc foarte bine situatia.
Chestie de bad timing. Astea vin ca valurile și tot ca valurile se sparg.
Algoritmul face două lucruri: promovează engagement-ul, adică cearta, agresivitatea, senzaționalismul, pentru că asta e netura umană profundă, ăsta e, fundamentel, engagement pentru o mare parte din populație. Planetar, că doar n-au un cui împotriva lui Palencsar, Mitea sau, cu voia dumneavoastră, a unui oarecare Kostas.
Apoi e ca un reflex al fricii lui Zuckerberg. Mai înainte a fost woke-ismul și teama de "cancelare". Știm cum au reacționat toate platformele atunci. Valul ăla s-a spart. Acum e rîndul MAGAioților. Se va sparge și el. Și vor veni din nou ceilalți. Apoi iarași și iarăși. Doar că va fi din ce în ce mai aprig și mai rapid. Pînă cînd, nu știu. Tot ce știu e că singura cale e rațiunea și ceea ce n-am învațat să numim gîndire critică. Adică o leacă de doxă și-o fărîmă de bun simț. A, și răbdare...
La multă răbdare, așadar!